Trist, dar adevărat...

Într-o zi obişnuită de sîmbătă am ieşit la plimbare pe străzile Chişinăului. Şi cum era o zi caldă şi frumoasă de octombrie am luat şi aparatul foto cu mine :) să mai prind cîte puţin din toamnă, am zis. Dar, din cîte am înţeles toamna încă nu venise, că aşa e la noi, vine brusc şi repede. Nu am prins mult din coloritul anotimpului, în schimb, am găsit străzile Chişinăului cam pustii... şi mi-am dat seama că centrul vechi este chiar vechi.
Clădirile care se dărîmă, în sensul direct al cuvîntului există, şi încă şi foarte multe. Pozele de mai jost sunt dovadă.


Nu am căutat mult şi în mod special aceste locuri, ele pur şi simplu există şi se dărîmă. Da, centrul Chişinăului se dărîmă, din păcate :(

Şi nu mai vorbesc aici de tot felul de clădiri care apar peste noapte într-un loc care evident nu este locul lor. Dar cine sunt eu să critic acest lucru... nici arhitector, nici constructor nu sunt, sunt o persoană născută la Chişinău şi care locuieşte aici, şi mă doare cînd văd ce se întîmplă...

În această ordine de idei, impresia unui străin venit pentru prima dată la Chişinau a fost că a nimerit într-un oraş de după razboi.

Şi doar pe clădirea muzeului casei lui Şiusev am văzut tăbliţa cu clădire avariată...

Exemplu clasic de clădire care este construită acolo unde nu este locul ei. Un restaurant, nu-i ţin minte denumirea, se construieşte pe una din aleile principale de la Botanica.

Trist, dar adevărat...