duminică, 18 noiembrie 2012

Road-trip prin Bretagne



În cîteva cuvinte şi multe poze vreau să vă povestesc puţin despre Bretagne...



La început aveam dileme mari privitor la ce aş vrea să vizitez în Franţa şi nicidecum nu puteam să mă decid, vroiam să văd şi nordul şi sudul şi centrul, iar Franţa e atît de frumoasă încît nu ştiam cu ce să încep. Cred că dacă aş fi pisică şi aş avea 9 vieţi că tot nu mi-ar ajunge să le văd pe toate :) Astfel, după cîteva căutări pe net m-am făcut cu cîteva idei...şi Voila, am decis... mergem spre Mont St.Michel, zis şi făcut :)



Aşa cum Mont St.Michel se află în Normandie la hotar cu Bretagne am mai căutat şi alte locuri de vizitat prin apropiere şi am zis să mergem puţin mai spre vest în regiunea golfului St.Malo şi a coastei de Smarald. Şi aşa am ajuns în Bretagne.


Avînd la origini populaţia celtică, în Bretagne se vorbeşte bretona, o limba vorbită de localnici pe care nici francezii n-o prea înţeleg, dar cu toate astea ne-am înţeles perfect :) Bretagne mi-a plăcut prin arhitectura caselor vechi de lemn şi oraşele fortăreţe medievale. Iar bucătăria bretonă pur şi simplu m-a cucerit :) Specific pentru această regiune sunt prăjiturile pregătite pe bază de unt. Kouign-amann - o prăjitură practic scăldată în unt foarte gustoasă de-ţi lingi şi degeţelele :)  iar biscuiţii şi caramela din unt sărat sunt  fenomenale de nu te mai poţi sătura de ele. Din mîncărurile tradiţionale sunt clătitele bretone les crêpes şi les galettes (clătite din făină de hrişcă) umplute cu şuncă, ou, caşcaval sau fructe de mare. Iar din băuturi bretonii preferă o băutură slab alcoolică 3-5% alcool din mere sau pere - Cidru. Şi desigur din delicatesele gastronomice nu lipsesc fructele de mare, diverse scoici, în special  midiile şi stridiile. Zici că e împăraţia scoicilor aici, care sunt aduse la mal în timpul fluxului şi refluxului. Astfel la St.Malo şi în Golful muntelui St.Michel sunt cele mai puternice maree din Franţa care se întind  pe zeci de km.


Toată excursia a durat 3 zile cu maşina în care am făcut Mont St.Michel - Beauvoir - Pontorson - Cancale - St.Malo şi Dinan.


Şase ore cu maşina am făcut de la Paris la destinaţie. Avea să facem în jumate dacă luam autostrada dar am zis mai bine mergem pe drumul naţional şi mai vedem ceva din localităţile şi satele franceze care sunt adorabile.









Şi am ajuns...

Am poposit  timp de 2 zile la o pensiune (chambres d'hôtes La Bastide du Moulin) în Moidrey, nu departe de mont St.Michel. O recomand în caz că aveţi drum pe aici. Gazda - Delphine a fost foarte primitoare şi drăguţă cu noi, mi-a placut şi locaţia şi camerele, preţurile le puteţi vedea aici.






În prima zi am vizitat Mont St.Michel...




Spre seară am mers pînă în Pontorson să mîncăm ceva. Şi aici am încercat tradiţionalele les Galettes aux noix de Saint-Jacques şi Cidre.


În următoarea zi ne-am îndreptat spre Saint Malo. Am mers pe coastă unde am rămas cu gurile căscate de la frumuseţea din jur. În Cancale am încercat les huîtres :) prima mea întîlnire, de altfel, cu aceste scoici, care din cîte am înţeles se mănîncă crude stropite cu puţină lămîie, aşa că mi-a luat ceva timp pînă am putut să inghit una, apoi încă una şi încă una...hmmm mamă sunt bune, mai vreau. Voi aţi încercat, cum a fost prima impresie? :)






Les huîtres.. ahhh très bon !


Un cimitir de bărci...  aşa arată Golful în timpul refluxului




 La Pointe du Grouin 



Şi am ajuns şi la St.Malo, oraşul corsarilor





În a doua jumătate a zilei am pornit spre Dinan oraşul medieval cu străzile vechi şi casele de lemn care te aruncă cu cîteva secole în trecut.




Iar la întoarcere, seara  deja, am intrat puţin în orăşelul Dol de Bretagne să căutăm ceva de mîncare, nu de alta, dar am hoinărit atît încît nu am avut timp să mîncăm. Aşa că meritam ceva gustos şi călduţ. Şi cum aveam poftă de peşte am găsit un restaurant drăguţ unde se pregătea somon la grătar şi am încercat şi o ciorbiţă-pireu de peşte foarte gustoasă.


Bine meritata cină, arată drăguţ, nu? :) 




Şi cam asta a fost povestea călătoriei prin Bretagne, de fapt doar a unei părţi din ea, pentru că Bretagne e mult mai mare şi se întinde mult spre vest spre oraşul-port Brest şi mai este şi coasta de sud, sper într-o zi să ajung şi pe acolo.
Iar pînă atunci urmăriţi blogul pentru că urmează şi mai multe poze cu cele descrise mai sus în următoarele postări, a bientôt ;)




2 comentarii:

  1. Foarte faina plimbarea, ati vazut niste locuri superbe. Normandia si Bretania sunt doua regiuni foarte faine, pline de traditii deosebite si cu o bucatarie traditionala savuroasa. Si mie imi plac tare mult. Am fost pana acum doar in Bretania, m-am plimbat pe malul oceanului prin niste sate pescaresti anul asta de 1 mai, dar as vrea sa revin pentru mai mult. Oraselele acelea micute ca Dinan arata splendid, abia astept mai multe poze :).

    Les huîtres, adica stidiile, mie nu-mi plac, de fapt in general eu nu sunt mare amatoare de scoici de nici un fel :)), in schimb sotul meu este mare amator. In astfel de zone de coasta eu raman la preparatele din peste poate ceva fructe de mare..atat :)). Ca desert local mie mi-a placut far breton, nu stiu daca l-ai gustat, am incercat chiar si acasa sa-l fac, nu mi-a iesit prea stralucit :)).
    La cat mai multe astfel de road-trip-uri :)!

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc Larisa, da Doamne ! :) uite far breton nu am incercat, dar bine ca mi-ai zis ca sa stiu ce sa incerc data viitoare :) Si tie iti urez cit mai multe calatorii prin Franta pe care sa le impartesi cu noi ;) Sper ca ti-am facut pofta de Bretagne un pic :))

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...